Adio ! îi mai spuse, fluturând mâna-i de crin..

Imagine

Ticăitul ceasului îmi sună ca un puls al acestei case pustii, dar atât de pline. Inima îmi ţiuie în urechi şi parcă o simt bătând pe podeaua rece. Am păstrat căldura aşternuturilor muribunde printre care va bântui etern parfumul tău şi îmi va intoxica sufletul deja pângărit.

Eu mă rog doar când mor. Şi acum, mor iar şi iar mă rog. Se prăbuşesc stelele în timpul rugii mele şi Soarele moare printre lacrimile debile ce-mi cad peste obrazul pălmuit de mâna lui de calomfir. Se roagă îngerii pentru iertarea diavolului ce si-a sălăşluit duhul în trupul iubitului meu şi el răde- râde mânat de ură şi prostie, îmi râde dragostea şi mă înjunghie în inima cu săgeţi otrăvite; şi mă omoară, şi mă învie.. Cretinul !!

Ţi-ai umplut ochii de scrumul ţigătilor mele fumate în nopţile în care mă părăseai, şi buzele tale au gustul cafelei buzelor mele din dimineţile timpurii.. Îţi plimbi degetele prin morfina ce-ai ascuns-o-n inimă-mi şi zâmbeşti. Îţi laşi unghiile să cadă nevrând să-mi mai zgârii sufletul deja ucis, şi le înmormântezi în ochii mei plânşi în ajun de an nou.

Cu lacrimile căzute îmi strâng lacrimile din poală. Mă pedepseşte această alunecare egală. Tu crede şi uită şi amână de poţi, căderea anului în hamacul blestemat de ochii tăi mincinoşi.

Şi uită-mă-n acest rupt de carne februarie !

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s