Un plâns mai degrabă

Imagine

Cu pleoapele căzute şi mâna tremurându-i pe stilou, Gabi trase adânc aer în piept şi continuă să scrie. Probabil, aceasta avea să fie ultima ei scrisoare trimisă lui Marius Dobrescu, soţul ei.

“Joi, 6 februarie 3013

Iris, Cluj

Cedez la tot ca să nu-ţi amintesc. Păstrez tot ca încă să-ţi amintească. Înainte să începi să citeşti, te avertizez că e mult, e plictisitor, dar nu te vei opri din citit nicio secundă, pentru că te priveşte şi poate te răneşte. Absurd ! Normal că te răneşte… Te rog să treci cu vederea absenţa mea, dar vei înţelege de ce am ales să plec fără să-ţi spun măcar un cuvânt după ce vei citi cele scrise de mine. 

Când ne-am cunoscut noi, eu aveam nevoie de alinare sufletească, iar tu doreai alinare sufletească. Şi mai absurd este că ne-am cunoscut dintr-o prostie, o coincidenţă a sorţii. Mai ciudate au fost conversaţiile noastre, atât de intime încă din prima zi, şi prima noastră întâlnire. Ceea ce nu pot nega este că m-am simţit bine în prezenţa ta ! În prima zi în care te-am văzut, am simţit ceva înauntrul meu, dar a fost doar o flacără stinsă de amintirea altcuiva. Alte braţe mă cuprindeau, alt parfum bărbătesc îmi inunda nările şi alţi ochi mă priveau timizi, ca mai apoi, alte buze să-mi atingă buzele crăpate şi să le simtă gustul. Ar fi trebuit să simt altceva, să mă ameţeşti. N-a fost aşa ! O perioadă bună de timp, m-am amăgit singură că tu i-ai luat locul, că amintirea lui a fost ştearsă de tine, dar vai cum m-am înşelat. 

Ştii Marius că n-am uitat niciodată atingerea lui ? Ai tu habar că atingerile tale le confundam cu ale lui ? Că doar numele lui îmi exploda în minte în timp ce tu mă acaparai ? Ironic, eu n-am putut să uit. 

Te-am minţit în tot acest timp ! Acum, nu mai are rost să te mint şi nici n-aş mai putea face asta. Am ajuns în punctul în care sunt sigură că trebuie să ştii şi tu adevărul. 

Uneori, mi se pare că noi doi ne-am împărțit tăcerile, rănile, nostalgiile, minciunili în două: la fel cum tu retrăiești trecutul, eu îndur prezentul. Prezentul meu a fost mereu unul păcătos. Ştii tu oare, Marius al meu, că el a existat în fiecare zi în viaţa mea ? Că n-am reuşit să-l exclud ? 
Eram fericită doar atunci când de pe buzele tale aluneca infidel un zâmbet acompaniat de șoapte; doar atunci când în jurul nostru, doar în jurul nostru, se făcea noapte, iar cerul era acoperit de o puzderie de note muzicale ce îmi înviau portativul amorțit din suflet și îmi deschideau ochii doar ca să-i vadă pe ai tăi cum se închideau, sub apăsarea somnului. A fost un moment în care te-am vrut doar pe tine şi te-am implorat să mă iei, să mă duci departe de această lume care mă strânge de braţe şi nu mă lasă să-mi continui viaţa. Mă ţine legată de trecut, mai mult decât pe tine. De-acum, tu vei trăi cu amintirile noastre, iar eu voi trăi acelaşi prezent mizer ca până acum.
Nu mă vei ierta niciodată: îl iubesc pe Işvan !
Prietena mea, Dania, nu-mi va ierta nici ea niciodată faptele. Şi nici nu am nevoie să mă iertaţi. Vreau să mă urâţi, amândoi !
Marius, plec cu Işvan !
Adio !”
Işvan îşi puse braţele pe umerii Gabrielei, ferindu-i părul lung şi nisipiu pe umărul stâng. Se aplecă graţios şi-i sărută gâtul subţire al iubitei lui. Gabi scăpă stilou, pătând foaia. Nu-i păsa. Se ridică ca o sirenă dintre valurile mării şi-şi proptise mâinile subţiri în jurul gâtului lui Işvan. Tânărul o apropie de el, lipindu-şi de trupul tare, simţindu-i bătile inimii. Îi simţea respiraţia mângâindu-i buzele; o gusta doar prin respiraşia ei. Închise ochii. Ii mângâie trupul firav şi mic ca o mamă ce-şi alintă copilul bolnav.
– Aștept ca un nebun să vină vara, să văd cum te întinzi la umbra brazilor din curtea casei din Cluj precum o pisică adormită, precum o pisică leneşă şi alintată. Să te privesc când lenevești dimineţile în patul nostru, de parcă timpul s-ar fi încâlcit în părul tău aânt de lung și s-a oprit ca să-ți șoptească poezii de dragoste de pe vremea prinţilor şi prinţeselor. Aștept să văd cum îmi sari în braţe să mă săruți, ori să îmi aşezi nodul strâmb al cravatei sau să îmi aranjezi părul în care te-ai jucat cu câteva minute în urmă sau să mă privești de sus, cu condescendență, cu ochii tăi mari şi albaştri, ce depășesc divin de graţios linia zâmbetului meu, chiar și în nopţile târzii în care porți tocuri înalte cât doi gnomi așezați unul pe umărul celuilalt, îmbrăcată cu rochia aceea roşie ca buzele tale, doar pentru că mie-mi place să te iau în braţe şi să te învârt sub privirile sfioase ale stelelor, fusta rochiei dansând pe lângă picioarele tale lungi şi subţiri. Aştept ca un nebun să vină vara doar pentru a te iubi în vară !
Gabi închise ochii, inima bătându-i teribil de tare. Îşi lăsă capul pe pieptul lui şi sopti atât de încet încât abia auzise ea:
– Te iubesc, Işvan !
Ora 3:49.
Gabi se ridică uşor din patul din cartierul clujean Iris, cartier în care se refugiase alături de Işvan, părăsindu-şi soţul înşelat în fiecare zi. Îl iubea pe Marius, dar ca pe un frate, ceea ce o intriga şi-i provoca greaţă. Lăsă pe măsuţa de mahon un bileţel. Luă scrisoare ascunsă în geanta de lângă oglinda din baie şi ieşi pe uşă în grabă, alergând ca o năucă pe scările casei, ieşind în stradă ca o nălucă. Părul îi flutura în vântul rece al dimineţii, umezeala din aer îngreunându-i-l. Sărută scrisoarea pentru Marius şi spuse:
– Adio, Marius Dobrescu !
Şi dădu drumul scrisorii în cutia poştală. Îşi continuă apoi goana nebună spre podul ce traversă Someşul. Scoase din buzunarul hainei revolverul lui Işvan. Şi-l proptise în dreptul inimii. Respiră adânc şi trase. Trupul îi căzu în apa rece.
Işvan se trezi imediat ce auzi uşa. Buimac, nu reuşi să-şi dea seama ce se întâmplă, dar văzu biletul de pe masă în timp ce o striga pe Gabi. Măinile-i tremurau şi citi cu vocea stinsă:
M-am pierdut şi trebuie să mă regăsesc, departe, foarte departe ! Caută-mă în apele Someşului!
Ieşi în stradă alergând. O maşină îl lovi în plin !
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s